miercuri, 30 noiembrie 2011

Oleg Ţuţu şi fratele lui Constantin Tutu



xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml"
xmlns:fb="http://www.facebook.com/2008/fbml"
xmlns:og="http://ogp.me/ns#"
lang="ro"
xml:lang="ro"
dir="ltr" >








Monden-Constantin Ţuţu: Când urc pe ringul de luptă nu mai am emoţii


























































Constantin Ţuţu: Când urc pe ringul de luptă nu mai am emoţii



31 mai 2011, 9:14

imprimare
copiază link-ul
Link-ul a fost copiat in change bufer





Constantin Ţuţu este cel mai bun luptător K-1 din Moldova. Ştie ce înseamnă învingere şi ştie să lupte ca să fie primul. La moment, Constantin Ţuţu este cel mai bun boxer K1. Cum a reuşit să obţină acest succes aflaţi din interviul acordat pentru echipa Allmoldova.



De la ce vârstă practici sportul?


Am început să fac sport de la nouă ani, deja mai mult de 14 ani au trecut de când practic acest sport. Primul gen de sport a fost Muay Thai, iar K1 am început să practic acum ultimii patru ani.


De ce ales anume acest gen de lupte, K1?


Nu ştiu ce să vă răspund... Eram mic când începusem să fac sport şi nu m-am gândit de ce. Posibil mi-a părut mai interesant, mai exotic - am vrut să încerc ceva mai dinamic.



Ai fost îndrumat de cineva să alegi această cale, sau totuşi a fost alegerea ta?


Sincer să fiu am vrut să fac box, însă din cauza unor probleme neprevăzute nu a fost posibil. Şi dacă nu a fost să fie cu boxul, am ales K1.


Cum a fost la început?


Începutul a durat vreo 4-5 ani. Deseori se întâmpla că ieşeam de la antrenamente cu ochii în lacrimi şi îmi spuneam că acesta este ultimul meu antrenament. Ceva însă mă trăgea înapoi. Am reuşit să trec prin toate greutăţile care îmi stăteau în cale şi am ajuns să fiu cel mai bun, cel mai bun luptător K1 din Moldova.



Îţi mai aduci aminte care a fost prima ta luptă?


Cred că prin 1999 - prima luptă şi primul succes. A fost o luptă între cluburi: noi din Chişinău, şi băieţi din oraşul Bălţi. Atunci am simţit "gustul" dea lupta şi a învinge.


Care au fost cele mai dificile momente?


Nu cred că a fost ceva uşor. Au fost traume, căderi psihice... credeam că nu o să reuşesc să fac mai mult decât puteam la moment. Trebuia să lupt cu mine însumi. Deseori îmi spuneam: "Da, eu pot mai mult". Dacă nu era nimeni alături care să mă impună să încerc, să lupt - nu reuşeam nimic.



Ce sacrificii ai făcut pentru sport?


Eu m-am născut în satul Bacioi, lângă Chişinău, şi foarte des se întâmpla ca după antrenamente să merg acasă până la Bacioi, pe jos. Aveam gânduri să las şi scoala pentru sport. Eram gata să fac multe lucruri pentru sport. De fapt, şi acum gândesc la fel, dar trebuie să mă gândesc şi la viitor.


Când urci pe ringul de luptă ce emoţii ai?


Când urc pe ring nu mai am emoţii, emoţiile există până atunci. În acele moment mă gândesc doar la luptă, la tactici, cum să înving. Emoţiile rămân în afara ringului.








Cum ai reuşit să devii cel mai bun luptător K1?


În primul rând, datorită părinţilor mei. Ei mi-au dat voinţă, putere şi, nu în ultimul rând, sănătate. Acest lucru se mai datorează şi membrilor asociaţiei "FEIA" care m-au ajutat foarte mult, mereu au fost alături. Şi, nu în ultimul rînd, succesul meu se datorează antrenorilor mei, care au crezut în puterile mele şi m-au susţinut în cele mai grele clipe.


Cine au fost cei mai mari concurenţi ai tăi, până a deveni tu cel mai bun?


Între sportivi mereu există concurenţă, fiecare crede că el este cel mai bun, iar ceilalţi sunt slabi. Aşa a fost între mine şi Pavel Doroftei. Am trecut de el, l-am învins. După care a urmat Alexandr Surkov, pe care la fel l-am înfrâns. La moment nu cred că am vreun concurent.








Presupun că au fost şi lupte pierdute...


Desigur. S-a întâmplat că am avut în aceeaşi seară trei lupte la rând: două le-am învins, iar pentru a treia nu mai aveam puteri. Nu mi-a ajuns puţin pentru ultima luptă, dar se mai întâmplă.


Care este regimul tău zilnic?


Mă trezesc dimineaţa, mă spăl pe faţă şi merg la antrenament, fără să mănânc ceva. După antrenament obligatoriu trebuie să înnot, aşa că încă o oră o petrec la bazin. Doar după antrenament şi bazin am voie să iau masa. Câteva ore sunt liber şi după, iar la antrenament. Dacă mai este nevoie să scad din greutate - seara nu am voie să mănânc. Mă culc flămând şi dimineaţa iar de la început. De două ori pe săptămână trebuie să merg la masaj - deja sunt obosit de atâta masaj! O oră pare o veşnicie. E un regim foarte greu, dar m-am obişnuit deja.


La ce mari competiţii ai participat?


De trei ori am participat în Thailanda la campionatul lumii la K1 de la care m-am întors cu medalii, am participat la turneul european de K1. La noi în Moldova au început să se organizeze astfel de lupte. Au fost destul de multe competiţii la care am luptat, nu mi le amintesc pe toate.


După finisarea carierei de sportiv, cu ce te vei ocupa?


Orice, doar să nu fie legat de sport. Poate în domeniul finanţelor, pentru că mă descurc destul de bine în această direcţie.


Ai vrea ca ai tăi copii să-ţi urmeze paşii?


Nu, nici într-un caz. Ştiu prin ce greutăţi am trecut eu, şi nu vreau ca şi ei să sufere atât de mult. Ajunge în familie un sportiv.


Victoria Sprincean


Foto: Natalia Bostan


allmoldova














Get Adobe Flash player





Monden











Arhiva:























































0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu